„Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea?
Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.”
(Ioan.14.5,6)
Acestea aveam să învăţăm şi noi, ieri. Noi, trei tineri ambiţioşi am hotărât să facem o excursie, dacă o putem numi pelerinaj,cu bicicletele la doua Mânăstiri din apropierea localităţii. Deci pornind de dimineaţă hotărâţi să ajungem cât mai repede posibil la destinaţie, „dragul” nostru vrăjmaş şi’a băgat codiţa şi a încercat să ne saboteze excursia, doar vroiam să ajungem la locaşuri Sfinte. Într’un final, după ce am sudat pedala de la bicicletă şi ne-am umflat roţile de la bicicletă,am pornit cu credinţă la drum. Domnu’ vrăjmaş nu s-a lăsat cu una sau cu două ci a mai intervenit pe tot parcursul drumului, acesta avand 35 de km până la destinaţie, dar Bunul Dumnezeu nu ne’a lăsat ci ne’a întărit şi de fiecare dată când vrăjmaşul intervenia , Domnul, ne scotea în cale tot felul de scăpări şi oameni inimoşi care să ne de’a câte o mână de ajutor. Ajungând la mănăstire la Sfânta Treime, din satul Strâmba Jiu… am realizat cat de frumos, câtă linişte şi pace este acolo, şi mai ales câtă credinţă şi dragoste pentru aproapele. Părintele Pahomie ne’a învăţat lucruri bune şi de folos duhovnicesc şi am hotărât să plecăm împreună la cea de’a doua mănăstire, la Dealul Mare, cu bicicletele. Părintele pe o bicicletă, noi din urmă am plecat încrezători că vom ajunge repede şi pe urmă plecăm acasă. Ei bine aici intervine lecţia de la Bunul Dumnezeu. Ne mai ştiind calea ne’am rătăcit în mijlocul pădurii. Gânditi’vă, aveam 3 biciclete în spate pe care în loc să ne care ele pe noi, noi le căram pe ele pe dealuri imense şi abrupte. Am urcat vre’o patru dealuri uriaşe cu bicicletel în spate, şi am ieşit la un drum. Acel drum părea sa fie scăparea noastră… dar nu a fost… era un drum greşit. Cu răbdarea părintelui şi cu rugăciunile către Născătoarea de Dumnezeu, Prea Curata Măicuţă Maria şi cu Milostivirea domnului Nostru Iisus Hristos, am gasit drumul cel bun. Aici părintele ne’a condus până în apropierea Sfintei Mânăstiri,unde a hotărât sâ se întoarcă pentru că avea de citit. Ştiind drumul, am mers drept în faţă…dar era să ne rătăcim a doua oară, spre bucuria noastră Domnul nu a mai lăsat să se întâmple aşa ceva, şi am ajuns la Sfânta Mănăstire unde ne’am închinat la Sfintele Icoane, ne’am spălat şi am băut apă, apoi am pornit la drum căci mai aveam o grămadă de mers până la Mânăstirea Sfânta Treime să ne lu’ăm bicicleta de la părinte. Evident obosiţi, terminaţi fizic am ajuns acasă, dar am învăţat o lecţie foarte importantă şi anume: Toţi plecăm pe drumul cel bun, drumul către Hristos, dar pe acest drum întâlnim mii şi mii de alte căi, căi care ne duc spre rătăcire şi pierzare,aşa cum s’a întâmplat şi cu noi, iar ca să ne întoarcem pe calea cea bună, calea lui Hristos, este foarte greu. Este nevoie de răbdare, dragoste, credinţă. Şi într’un final ajungem cu toţii pe calea cea bună, dar la un moment de necredinţă am perdut’o. Să ne ajute Bunul şi Milostivul Dumnezeu, să dobândim cu toţii calea cea bună, calea lui Hristos şi să o păzim cu sfinţenie. Amin
C.M.C.
